Republica Discretionara Romana

Din partea detinutului politic Elena Udrea au mai reusit sa ajunga la public urmatoarele:

Joi 30 aprilie 2015  21:08 ·

Nu mai bine o bateţi cu pietre în piaţa publică?

Mutarea la penitenciarul pentru femei de la Târgşor reprezintă o încercare de umilire şi distrugere a omului Elena Udrea. E o încercare de suprimare emoţională şi intelectuală.

În acest moment, fostul ministru nu poate nici măcar să-şi studieze dosarul. Distanţa mare faţă de locul în care se va desfăşura procesul, dublată de procedurile alambicate în ceea ce priveşte comunicarea cu avocaţii, îngreunează şi mai mult capacitatea acuzatului de a-şi susţine cauza. Tragem, deci, concluzia că această hotărâre are un puternic caracter represiv, încercându-se, practic, să i se răpească Elenei Udrea şi dreptul la apărare.

Un om prezumat nevinovat, în cazul căruia nici măcar nu a început judecata pe fond, este deja pedepsit ca şi când ar fi fost condamnat. Avem de-a face cu o aberaţie legislativă şi procedurală şi o mare mizerie a celor care se joacă efectiv cu destine şi vieţi. Sunt proceduri care datează încă din anii ’60 şi pe care nimeni nu le-a modificat.

Felul în care s-a procedat, brusc, pe ascuns, aproape clandestin, fără a fi informaţi avocaţii şi fără ca Elena Udrea să ştie că va fi mutată astăzi (pentru că, la prima oră a dimineţii, nu era pe listă), demonstrează premeditarea acestui demers menit să umilească şi să sece de energie un om care trebuie să se apere.

Faptul că unui om, încă nevinovat până la pronunţarea unei decizii judecătoreşti, îi sunt încălcate atât de flagrant drepturile, că este izolat total de familie, prieteni şi de avocaţi şi că nu are acces nici la cele mai elementare obiecte de igienă echivalează, pentru oricine şi-a păstrat uzul raţiunii, cu o tortură emoţională şi chiar fizică.

La fel de bine, ar putea să o ardă pe rug sau să o ghilotineze şi să nu se mai complice cu păstrarea aparenţelor, pentru că ele nu mai conving pe nimeni.

‪#‎Kafka‬

Echipa de comunicare

La care adaug eu, ca persoana care simte si traieste ca Elena Udrea (iar asta nu este vreo bucurie, pentru ca nu este vreo bucurie sa fii minoritar, dar cand esti de un anumit caracter nu poti fi de un altul si, vorba ceea: "pierzi / castigi, negustor te numesti"), chiar cu riscul ca ma repet (risc luat in calcul de inchizitori, pentru ca ei stiu ca repetarea plictiseste, oboseste, devine "fara sens", isi pierde noima).ca Romania a incaput pe ne-democratice maini (din 2012).

Radu Adrian. Un prieten al adevarului

Radu Adrian imi este . . . unul din prietenii din ceea ce in facebook se numeste "lista (mea) de prieteni". Ca in general, in viata, totul e bine . . . cat e bine.
Azi a umblat zvon mare prin lumea mea feisbucista ca acestui Radu Adrian i-ar fi disparut contul, sau mai bine spus, umbla zvonul ca acest cont i-ar fi fost inchis.
Ciudat, se intampla niste lucruri extrem de anormale acum, in perioada asta de cand, odata cu incheierea maximumului numar (doua) de mandate la care are dreptul orice ocupant al postului de "Presedinte al Romaniei" si preluarea puterii de catre un nou candidat, de catre o alta persoana.

Zic "ciudat", pentru ca nu sunt multe luni de cand chiar percepeam viata sociala romaneasca ca pe o viata sociala cu continut de Democratie (nu un continut mare ci, hai sa zicem, daca "democratia  o analogam cu "sarea in bucate" cu o . . . "salinitate" de 10 - 15%) iar acum, la cateva luni (vreo cinci luni) senzatia de democratie a disparut facand loc unei senzatii, crescanda de la o zi la alta, de autarhie.

Cum e cu „probele” împotriva Elenei Udrea

 Duminica 19 aprilie 2015 (aprox 12:15 h) echipa defensoare a (in viziunea mea) surghiunitului om politic democrat, Elena Udrea, a prezentat publicului (prin intermediul facebook), textul de mai jos, text caruia eu i-am transformat (acolo unde am considerat ca e nevoie), cuvintele in "linkuri", spre a usura sarcina eventualului cititor care chiar este interesat de aflarea adevarului si care nu aspira la a-si impune "adevarul" sau personal. 
Zice deci, textul:

Cum e cu „probele” împotriva Elenei Udrea

S-a tot vorbit despre faptul că prelungirea arestului preventiv în cazul Elenei Udrea ar demonstra, de o manieră peremptorie, că există probe împotriva sa. 

Această asumpţie este rezultatul prevederilor noului Cod de Procedură Penală, care presupune existenţa unor probe din care să rezulte o numita „suspiciune razonabila”. 

Asta în condiţiile în care, pe vechiul Cod, se cereau doar „indicii temeinice”.

Binomul pontiohanis dardaie de frica Elenei Udrea

Romanului, i-a zis ponta: "Stai pe-aci ca baga pui".
Iar romanul, ca romanul. A fost obisnuit o viata ca, acolo unde se rezema unul de un toc de usa, imediat sa i se formeze o lunga coada in spatele lui, intrebandu-se susotind (ca babele din Zorba) unul pe altul, ca la "telefonul fara fir": "Ca baga? ce baga? asteptand deci, rabdator acum (romanul nost'), sa se implineasca ceea ce ia susurat ponta in ureche, adica ca Elena Udrea sa il toarne pe Basescu.
Dar, asta ar insemna sa existe deja un "enunt al problemei", o insiruire de date si carei insiruire sa ii mai lipseasca un peticel, ar trebui sa existe un lant logic rupt (intrerupt), stiut de toata lumea si caruia sa ii mai lipseasca doar o za, ar trebui sa existe un dosar, caruia sa ii lipseasca o pagina, si astfel cu ce ar "turna" Elena sa se intregeasca acel intreg.
Are cineva stiinta de existenta unui asemenea dosar?
Nu are, si nu are pentru ca . . . nu exista.
In realitate, puterea actuala (pontiohanis) se foloseste de naivitatea multimii, spre a o opri pe Udrea sa se exprime politic, pentru ca daca Udrea era afara, la cat de idiot conduce tara binomul asta pontiohanist, Udrea le-ar fi ridicat lumea in cap pana acum. Ei stiu ca despre Basescu nu au ce acuzari sa se formuleze, dar dorinta lor adevarata, lupta lor (a pontiohanistilor), contrar vehiculatei minciuni ca asteapta ca Elena Udrea sa vorbeasca, in realitate scopul lor e ca Elena Udrea, sa taca.

De ce eu, de ce tu, de ce noi?

Prezentul post mi l-a pricinuit "semnul de intrebare" pe care si l-a facut un "coleg de lista"  (Marian Matei), din lista de facebook, si care (fara a ma intreba pe mine direct), ne intreba pe noi, cititori de-ai lui, urmatoarele:

Bai, nene, sunt in perioada emo a vietii mele. O raceala nashpa m-a facut sa vad lucrurile in tonuri gri, reale. Sa vad noianul de prosti si retardati in mijlocul caruia traiesc, nu ca nu i-as fi vazut si pana acum.
In sensul asta, fac si eu o intrebare la cativa prieteni virtuali si reali in acelasi timp.
Ella Smith, Adriana Toma, Diana Muresan, Ioana Daian, Jana Ionica,Valeriu Greceanu, Michael Allin, Ted Michael, Beniamin Neag, Ninel Bunica, Viorel Molnar, Tiberiu Kvasznicza,........scuze celor pe care i-am uitat, mai oameni buni si dragi, voi traiti in tari straine unde v-ati facut un rost si in mod cert o duceti mai bine decat romanii de rand.
Ca va face sa pierdeti timp si sa va consumati nervii si energia incercand sa schimbati, dupa puterea voastra, modul de a gandi al celor ramasi acasa?
Ce va indeamna sa incercati acest lucru in loc sa va bucurati de realizarile si de munca voastra?
De ce nu stati la o terasa, un restaurant sau acasa cu cei dragi, in loc sa aratati romanilor cat de inapoiati si retardati sunt, pentru ca fara suparare, asa este natia romana la ora asta.
In momentul in care un popor este condus de cateva televiziuni cu patronii condamnati sau cercetati penal si de cativa politicieni mizerabili, ceva este tare nasol in esenta si mintea romanilor mei si ai vostri.
Cam asta voiam sa va intreb.....

Avocatul Elenei Udrea: Confundam justia cu procurorii

Avocatul Elenei Udrea: Confundam justitia cu procurorii

Grea sarcina are Elena Udrea, aflandu-se in fata unei aceleiasi situatii precum aceea imaginata de Mark Twain in "Un yankeu la curtea regelui Arthur).
Prezenta adica intr-o lume contemporana fizic a anului 2015, dar lume contemporana psihic anilor 1700 (cel mult), lume contemporana ambientului inchizitional.
Iata un pasaj, care arunca o lumina relevanta asupra dificultatilor acestei echipe de a se apara cu instrumente juridice actuale in fata unui ambient social primitiv:

"Încearcă (eroul principal Hank Morgan) mereu să schimbe concepţiile medievale ale oamenilor inducându-le treptat ideea de republică, dar se loveşte mereu de ideile lor preconcepute precum şi de greutatea de a înţelege anumite idei moderne.

Am avut nevoie eu (adminul acestui blog) sa ma apar in fata unei situatii extrem de asemanatoare (in structura ei interna) cu cea a Elenei Udrea, dar in alt domeniu lingvistic (cel spaniol), in alt plan profesional si in alt plan geografic (comunitatea UE), plan geografic ce include atat tara mea mama (Romania) cat si tara adoptiva (Spania) dar si celelalte 26 de tari membre UE.
In nadejdea construirii unei aparari in fata organelor juridice spaniole, a trebuit sa aprofundez nu doar limba tarii adoptive ci si legislatia strict specifica domeniului meu profesional, plus legislatia adiacenta (referenta sau/si interferenta).
Ma rog, a trebuit sa imi imbogatesc bagajul de cunostinte generale la mai toate materiile de studiu (deci, hai sa zicem la o media nivel de cel putin clasa a 10-a).
In mod sigur, poate ca

Liana Stanciu raspunde lui Basescu

Postul aci prezent vine demarat de reactii provocate la opinii exprimate de Traian Basescu in interviul de ieri 06 aprilie 2015 (Livia Stanciu ii raspunde lui Traian Basescu). Am gasit prin media rezumate precum acesta:

"Fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat, luni, că nu îi sună pe Florian Coldea, Codruţa Kovesi şi Livia Stanciu „din silă”, pentru că „sunt artizanii unui mod răvăşit de a face justiţie, fără respect pentru cel care nu este condamnat”, adăugând că nu exclude „posibilitatea să se creeze condamnări nedrepte”.

De aceea, considerand (ca tot omul) ca am si eu ceva de spus, incep sa spun:
Am lucrat intr-un domeniu de activitate unde "constitutia" este mai prost alcatuita decat Constitutia Romaniei (si deci, produce in aval, mai mari deformari, mai mari devieri de la rutele corecte pe care ar trebui . . . sa curga in calea lor, raurile, de la acest "izvor" si pana la "varsarea in ocean").
In tot rastimpul penitentei mele am tot incercat sa desfac ziduri, am incercat sa cooptez colaboratori nu sa punem de vreo rascoala, nu sa daramam zidurile ci (macar) sa adunam niste probe, probe din care, macar cine stie ce martieni (daca generatii prezente sau viitoare nu vor fi in stare) sa-si poata apleca ochii si sa poata analiza, spre a se vedea (ca la crosetat) unde a fost greseala, pana unde trebuie des-crosetat si de unde trebuie reluat "crescut"-ul.
Fiecare om are insa, propria-i politica de aplicat aspra vietii pe care o traieste, politica generata de acel motor intern pe care eu il numesc "volum de cunoastere" si . . . ce mai in sus si in jos, ne-am miscat ca niste sateliti artificiali pierduti prin spatiu, si oricat am incercat sa fac jonctiune cu vreunul, am ramas cu mainile intinse ca ale regelui Lear, pentru ca din partea ailalta interesul jonctionarii a fost . . . zero.

Prin natura lucrurilor (si pastrand proportiile si planul de desfasurare) probele mele sunt mult mai concrete decat cele ale Elenei Udrea, dar asa, luata "pe separat" cantitatea (zic eu imensa) de probe, nu are valoare mai mare decat urmatoarea propozitie pe care, iata, o copiez acum dintr-o carte ale carei pagini le deschid intamplator, alegand propozitia asta:".....M-am dezbracat in gradinita, pana la brau, si-am turnat peste mine o galeata de apa rece . . ."
Poate spune cineva ca cunoaste intregul context al cartii, deodata cu intrarea-i in posesie (in cunostinta), a acestui fragment?
Am inchis cartea fara sa ma fi uitat la pagina si nici macar eu nu il voi re-gasi usor. Iar eu am cartea langa mine. Ce te faci insa daca tu (mai intai) din imensitatea unei alexandriene biblioteci trebuie sa iei la mana carte cu carte, paragraf cu paragraf pana ajungi sa identifici paragraful citat de mine?

Falanga

Astfel ca, negasind macar inca o persoana care sa fi facut acelasi lucru, am ramas cu probele in sertar.
Daca le-as prezenta, ele ar fi usor intoarse impotriva mea. Este ca si cum ai merge, de unul singur, cu palosul si scutul impotriva unei falange romane si, poti avea toata dreptatea din lume, mori cu dreptatea in mana.
Ma opresc aici spunand doar ca, desi la pensie, puteam sa mai fi luat legatura cu fosti colegi, cu foste persoane cu care am co-existat pe aceeasi "Insula a diavolului", dar . . . nu am mai facut-o din sila (din greata).
Din sila (din greata) ca sistemul a mers (merge oricum, ca o avalansa, justa sau injusta) mai departe ca un Nautilus inspre Groapa Marianelor.
Cand nu constientizezi, cand percepi (ca vazand in oglinda) descensul ca ascens, nu te doare, dar peste mine Societatea a trecut ca un tanc peste o rama, si m-a aruncat ca pe o otreapa care nu mai trebuie intr-un colt. . . .

Santier in lucru . . .